- în sumă totală de
- (the total) amounting to...totalling...
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
în sumă totală de
Look at other dictionaries:
sumă — SÚMĂ, sume, s.f. 1. Rezultatul operaţiei de adunare a unor numere, a unor cantităţi sau a unor lucruri de acelaşi fel; total. ♢ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui şir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul… … Dicționar Român
totaliza — TOTALIZÁ, totalizez, vb. I. tranz. A socoti suma, totalul; a aduna. ♦ A întruni un număr de..., a însuma. – Din fr. totaliser. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 TOTALIZÁ vb. 1. v. aduna. 2. v. însuma. Trimis de siveco, 1 … Dicționar Român
total — TOTÁL, Ă, (1) totali, e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. s.n. Sumă rezultată dintr o adunare. ♢ loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
reviriment — REVIRIMÉNT, revirimente, s.n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ♢ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanţe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX … Dicționar Român
totalitate — TOTALITÁTE, totalităţi, s.f. Numărul complet al lucrurilor sau al fiinţelor în discuţie; ansamblul lucrurilor sau al fiinţelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOTALITÁTE s. 1 … Dicționar Român
preleva — PRELEVÁ, prelév, vb. I. tranz. (livr.) A detaşa, a extrage, a lua (cu anticipaţie) o parte dintr un tot, dintr un ansamblu. [prez. ind. şi: prelevez] – Din fr. prélever. Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX 98 prelevá vb … Dicționar Român
hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… … Dicționar Român
